ar trebui sa-ncep prin a spune ca sunt un simplu cetatean plasat, cumva, la limita intre ateism si credinta si infiorat de dimensiunile diabolice ale religiei. ar trebui sa continui prin a spune ca in copilarie am avut un moment in care visam sa devin preot si ca in ziua de azi mai merg la biserica extrem de rar. ar trebui sa adaug ca imi place sa citesc si-am frunzarit candva, pe cand timpul era mai bland cu mine, si religie si filosofie. acestea fiind zise, nu mi-o luati in nume de rau daca-mi voi exercita dreptul la libera exprimare: Biserica Ortodoxa Romana si functionarii sai construiesc nu Catedrala Mantuirii, ci Catedrala Indobitocirii si Inrobirii.
presupun ca intotdeauna a fost asa, inca din vremurile cand Hristos umbla printre noi. presupun ca putini dintre noi, cei de azi, mai au vreme sa se gandeasca la Religie in timpul lor liber. constatarea te loveste insa, odata cu nunta, botezul ori ghinionul si tristetea despartirii de oameni dragi: Religia in Romania inseamna mai de graba afacere decat alinare si mantuire.
avem un proverb tare interesant pe taramurile astea: “fa ce zice popa, nu ce face popa”. proverbul asta e o lege atat de bine impamantenita incat Preotii adevarati, cei cu Har, par niste lighioane nefiresti in peisajul plin de culori intunecate si cereri de donatii al Bisericii.
acum cateva momente am terminat de citit un articol pe care-l puteti lectura si voi aici – “cu binecuvantarea actualului Arhiepiscop al Tomisului”, preotul Eugen Tanasescu vorbeste despre incinerare ca rit de inmormantare si explica de ce este el neortodox, deci incompatibil cu orice “serviciu preotesc”. Sfintia sa ofera cateva argumente pentru respingerea incinerarii de catre un bun ortodox. cu voia dumneavoastra, le voi aminti, pe scurt.
<< Îngroparea este o poruncă fundamentală a Domnului, care spune că trupul trebuie întors locului său de origine: „…pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”>>. continuare argumentatiei e chiar si mai interesanta: <<Funcţionând, practic, pe post de agenţi de marketing pentru noi afaceri cu moartea, aceste argumente (pret convenabil, etc, n.e.) nu fac decât să trădeze profunda secularizare a societăţii.>>.
Lucrurile stau, cum s-ar spune, asa: avem, Afacerea Inmormantarii in cimitire, care presupune: cheltuieli cu sicriu, cumparare/inchiriere loc de veci, slujba de inmormantare propriu-zisa (pentru care majoritatea preotilor solicita bani, desi taxa de inmormantare nu exista oficial), cheltuieli de inmormantare (gropar, trasport la cimitir, etc) versus cheltuieli de incinerare, care inseamna doar plata serviciului de ardere in sine. ma intreb care din ele e o afacere cu adevarat profitabila si cine ar castiga de pe urma ei.
argumentul ca <<2. Trupul este locaş al sufletului, purtător al chipului lui Dumnezeu, prin urmare capabil de a se sfinţi. (…) De aceea, el nu poate fi ars, căci arderea înseamnă devalorizare, desconsiderare, nimicire, dispariţie, evaporare în nicăieri şi în nimic, trimitere în neant>> e unul mai de graba subiectiv. inteleg reprezentarea focului ca forta distructiva – ce nu pot accepta insa e corelarea imediata a focului cu o locatie cat se poate de “fizica” si “reala”: <<arderea este esenţa Iadului, exprimată prin „arză-te-ar focul Iadului”, în vreme ce Raiul este asociat unui loc luminos, liniştit, plin de verdeaţă şi lumină.>>. intr-un secol mai educat decat Evul Mediu din care Omenirea s-a smuls cu greu, Biserica se straduieste inca sa ne explice ca Raiul si Iadul sunt spatii reale, fizice, in care (dupa caz) vei pluti pe rauri de lapte si miere sau vei arde in focuri ce nu se sting niciodata.
argumentele continua, intr-un limbaj si continut care ma opresc sa detaliez. nici nu vad rostul detalierii, de fapt, caci de aici incolo totul depinde de ceea ce alegi sa crezi. ca sa fiu pe de-a intregul sincer, argumentele probabil functioneaza intr-o Lume de Apoi materiala, fizica, continand fiintele carnale ale tuturor Crestinilor de la inceputul Vremurilor si pana astazi. daca Raiul e o campie reala, cu iarba deasa si verde iar Iadul e un imens cuptor ca-n lagarele naziste, de buna seama ca Biserica Ortodoxa are tot dreptul sa autorizeze doar inhumarea ca procedura de intoarcere la Dumnezeu.
sunt doar un simplu cetatean, care nu intelege, intre altele, Catedrala Mantuirii Neamului cu adapostul ei anti-atomic, masinile de lux ale sefilor BOR, lumanarea oficiala pentru sarbatorile de Paste. sunt doar un simplu cetatean care nu intelege de ce credinta a devenit religie si s-a transformat in afacere. sunt doar un simplu cetatean al carui bunici sunt incinerati si care-si doreste, la final, acelasi lucru.
